Despre războiul dintre noi

Chiar dacă nu alegem conștient, cu bună știință și după o analiză a posibilităților existente, ne trezim la un moment dat în mijlocul războiului.

 IAR!

Pentru că ne-am obișnuit cu tensiunea din mijlocul lui, pentru că sunt multe lucruri atât de firești și cunoscute acolo, pentru că nu vedem și nu am văzut cu adevărat alte opțiuni, mai bune, mai pașnice rămânem în el.

Avem ceva de câștigat!

Credem că vom putea dovedi că avem dreptate, că vom învinge, sau…

Chiar dacă vom pierde, cu siguranță vom avea un VINOVAT în felul în care EU mă simt!

Și războiul continuă…

Ani…

Vieți...

Totuși dacă am putea să ne oprim și să ne gândim un pic rațional, fără emoțiile puternice care ne împing iar și iar în brațele războiului, ne-am da seama că avem doar de pierdut – energie(enormă), timp, sănătate psihică, și poate cel mai important – RELAȚII, adevărate, autentice, pline de dragoste și compasiune.

Nu neapărat că astfel de relații sunt posibile cu persoana cu care ne războim, nu neapărat e gata pentru a ceda și a lăsa garda jos, totuși cu siguranță ar fi posibil pentru noi, dacă am vedea această opțiune, dacă am risca. Atunci când alegem pacea pentru noi, deși primele reacții pot fi acute și dureroase, încet, încet ne putem croi un drum propriu, iar cei ce vor alege să fie cu noi vor accepta cu bucurie pacea.

Uneori în consiliere aud în spatele a ceea ce spune clientul următorul mesaj:

-  Aleg să mor(pentru că tensiunea permanentă dintre noi mă îmbolnăvește la propriu) decât să cedez, decât partenerul să iasă învingător!

-  Aleg să stau în tensiune și război decât să-l pierd (să pierd ce?)!

-  Aleg să continui la nesfârșit acest scenariu decât să-mi asum responsabilitatea propriei mele vieți!

Nu pare o alegere tot ce am scris mai sus, dar este, deși o alegere nu tocmai sănătoasă, nu tocmai rațională și totuși o alegere. Ne asumăm neasumarea…

Și războiul va continua până va fi prea mult și ne vom îndepărta, ne vom retrage ca să ne luăm aer, ca să ne refacem puterile, doar că asta face parte din scenariu, face parte din război, din strategie, deci asta ajută doar pe moment.

Ar ajuta dacă am conștientiza mai întâi tot ce se întâmplă, am vedea lucrurile din afară, neutru, am pune pe foaie fiecare etapă a scenariului, apoi am alege, conștient să rupem cercul.

Asta ar fi dureros, ar consuma multe resurse, ar extenua, pe moment, dar ar fi mult mai SĂNĂTOS, iar pe termen lung ar fi despre lucruri mult mai importante decât CINE PE CINE.

Îmi dau seama că ne este frică să ieșim din acest joc murdar pe nume război, pentru că ne este frică să nu pierdem relația pe care o avem, pentru că acea relație pare că se menține doar pe baza acestui război. Da – există acest risc, există riscul ca celălalt să nu fie gata sau să nu recunoască anumite lucruri. Totuși aici, în cadrul războiului, oare există o relație? Oare chiar avem ce pierde cu adevărat?

Sau durerea amestecată cu frică de a nu pierde este tot ce avem de aceea ni se pare atât de prețioasă?

Eu nu sugerez să ne despărțim, să plecăm, să renunțăm la relații.

Sugerez doar să ne gândim foarte bine înainte de a păstra războiul între noi.

Dacă ai întrebări, comentarii sau chiar ai dori să începi o consiliere, îmi poți scrie, voi fi deschisă.

Mulțumesc că citești! știu că nu e ușor să admiți anumite lucruri, mă bucur că ai acest curaj!