Sunt unele ședințe de consiliere/psihoterapie în care
mă gândesc: ”Wow, câtă putere, răbdare și curaj are acest om din fața mea!”
Uneori noi, psihologii, auzim atât de multe grozăvii de ai zice că ar trebui să
ne distrugem de la cele auzite, dar se întâmplă invers, ne umplem cu și mai
mult respect pentru oameni.
Când vezi un om care a trecut prin atâtea și e viu,
mai mult, este cât se putea de bine în situația lui, merge mai departe, caută
să se ajute pe sine, îți dai seama că potențialul uman și dorința de
supraviețuire sunt extraordinar de mari. Uneori îmi amintesc de filmele de
acțiune la care mă uitam în adolescență unde eroul era lovit de nenumărate ori
și încă mai putea să se ridice și să lupte. Atunci îmi ziceam că este
imposibil, că sunt povești, acum îmi dau seama că de fapt, psihologic chiar
avem o capacitate enormă de recuperare/supraviețuire. În momente când aud prin
ce trece persoana din fața mea, pur și simplu sunt copleșită de admirație și
respect. Deși această persoană încă nu se vede capabilă de multe, încă nu știe
că merită acea admirație, încă nu crede că se poate vindeca, că poate fi
fericită din nou (sau, în unele cazuri pentru prima dată), eu văd asta și mă
bucur. Este atât de important pentru noi să vedem acest potențial și să avem
încredere că undeva adânc, sunt ascunse multe resurse, chiar înainte ca
persoana din față să recunoască că ar fi ceva mai mult decât suferința de acum.
Este ca și cum, pe canapea, alături de cel/cea care acum suferă, ar fi un el/ea
din viitor, integru, ”crescut”, echilibrat și acceptându-se.
Îmi aduc aminte când încurajam copiii cu care am
lucrat spunându-le: „Mai încearcă o dată, tu poți, știu că poți!” și era
adevărat, știam că pot, credeam pur și simplu în acest lucru. Era la fel despre
a vedea acel potențial, a crede că prăpastia între cel care acum suferă și
potențialul acestuia este posibil de trecut prin munca împreună.
Când mi se spune ceva care seamănă cu: „am trecut prin
atâtea deci sunt un ratat” eu nu încerc să comentez dar știu sigur că faptul că
persoana a TRECUT prin atâtea, deci a IEȘIT din ele, este dovada că nu este
nici pe departe ratată, ci din contra.
Am încredere că fiecare din noi este capabil de multe,
chiar mult mai multe decât ne-am fi putut imagina.
Am încredere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu