marți, 29 august 2017

Ce se întâmplă de fapt la ședințele cu psihologul




Atunci când un client vine la psiholog este ca și cum acesta ar aduce cu sine o grămadă de cuburi sau piese de lego. El spune: ”nu-mi place casa mea (realitatea pe care mi-am construit-o și în care trăiesc), este un haos total, vreau altă casă (realitate)!”

De fapt ceea ce se întâmplă în continuare în ședințe este rearanjarea pas cu pas a acelor cuburi, astfel încât clientul să se simtă confortabil cu ele, în ele… Acest proces se face împreună, pas cu pas, cu verificarea reacției interne după fiecare schimbare a pieselor. Este necesară privirea psihologului dar și multă încredere din partea clientului, este necesară implicarea fiecăruia.
Mai întâi se aranjează o cameră, în care clientul se simte în siguranță și destul de puternic, aici acesta este liniștit, împăcat. După ceva timp apar și altele, una câte una. Cuburile par acum mai puțin amenințătoare, ca simple cuburi. Clientul învață să aleagă când vrea să se refugieze în camera sigură și când are curaj să le exploreze pe cele încă aflate în haos. Învață să construiască singur, vine doar după confirmări că o face bine.
Cu timpul (și munca) grămada de cuburi devine din ce în ce mai asemănătoare cu o casă, poate nu neapărat finisată, dar în care este clar unde și ce este, în care clientul se simte LA EL ACASĂ.

Sunt interesante aici 2 lucruri, care poate nu sunt conștientizate la început:
1.                Cuburile sunt ale clientului! Chiar dacă asta e greu de crezut, uneori greu de acceptat, dar resursele sunt și au fost întotdeauna în interior.

2.                Reconstruirea o face doar clientul, psihologul nici măcar nu atinge cuburile ci ajută prin întrebări și uneori prezentarea viziunii proprii asupra acestor cuburi, prin tehnici care doar înlesnesc  conștientizarea a ceea ce este și a ceea ce se dorește.

Uneori lucrurile par atât de simple încât clientul poate să se certe pe sine că nu și-a dat seama, dar e firesc să avem nevoie de o privire proaspătă și antrenată din exterior. Uneori cuburile sunt prea aproape de ochii proprii ca să ne dăm seama la ce perete s-ar potrivi.
Îmi place enorm de mult să descopăr fiecare ”casă” să văd cum devine din ce în ce mai confortabilă pentru proprietar, este un cadou neprețuit pentru munca depusă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu